Recomandari si sfaturi in privinta jucariilor pentru copii isteti




Exista o carte care se numeste "Geniile nu se nasc ci se formeaza". Autorul, un profesor de sah din Ungaria, sustine o teza conforma careia daca un copil se naste sanatos din punct de vedere fizic si psihic, poate sa ajunga geniu, daca parintii depun toate eforturile in acest sens. Pentru a isi demonstra teoria, autorul s-a casatorit cu o femeie de stiinta din Rusia si impreuna au facut 3 copii. Toate cele 3 fete, au un IQ de peste 160. Doua dintre ele, sunt grandmaster chess, printre cele mai bune jucatoare de sah din lume, Judit Polgar spre exemplu, una dintre fiice, fiind considerata cea mai mare jucatoare de sah a tuturor timpurilor si singura femeie din lume, care l-a invins pe Kasparov, in acelasi timp fiind si cea mai tanara persoana ce a obtinut titlul de mare maestra internationala in sah, la doar 15 ani. Cea de a treia fiica, este angajata NASA si este unul dintre cei mai mari oameni de stiinta contemporani, specialista in fizica nucleara.

Ceea ce a incercat insa sa demonstreze tatal lor si din punctul meu de vedere i-a reusit, a fost ca un copil in care se investeste destula munca si care este de mic copil antrenat, poate sa ajunga un geniu, fara ca acest lucru sa ceara abilitati speciale. Bineinteles ca exista si factori de mediu, ca mostenirea genetica are o mare influenta insa...cel mai bun exemplu este din punctul meu de vedere, faptul ca Einstein desi a avut copii, acestia nu au stralucit in nici un domeniu, desi din punct de vedere genetic, nu cred ca se indoieste nimeni ca au avut de unde sa preia cele mai bune gene posibile si exemple de acest fel, sunt multiple. Polgar, tatal copiilor de care vorbeam mai sus, el insusi un mare maestru in sah, care a reusit sa il infranga pe Karpov si Spassky, spre deosebire de ceilalti parinti geniali, si-a si indrumat copiii si a muncit inca de cand s-au nascut cu acestia pentru a le oferi tot ce putea, ca acestia sa devina cu adevarat isteti, mai mult decat isteti, chiar geniali.

Concluzia mea, dupa ce am citit cartea lui Polgar a fost sa incerc nu sa imi cresc copiii pentru a demonstra vreo teorie sau pentru a ii face geniali ci doar, sa spunem, sa fie deasupra cvasi-unanimitatii oamenilor din jur. Si eu cred ca am reusit acest lucru. Rezultatele pe care acestia el au in scoala, sport si sah, imi confirma aceasta ipoteza.

Cred ca o inraurire deosebit de puternica, asupra dezvoltarii lor psihice, a avut-o, pe langa numeroasele activitati pe care acesti le-au desfasurat si probabil si acestea influentate fiind, de jucariile pe care le-am cumparat copiilor. Hai sa spunem altel, sa incercams a demonstram acest lucru, prin reductio ad absurdum: crezi ca daca le cumperi copiilor tai, doar jucarii de genul sabii si pistoale, acestia vor deveni geniali in sah? Crezi ca daca respectivii copii se joaca doar cu masinute, vor deveni foarte buni, in ...fotbal? Crezi ca daca se joaca doar fotbal, vor deveni in viata niste specialisti in matematica? Pentru ca eu personal, nu cred acest lucru. Nu am vazut vreun fotbalist care sa lucreze in cuantica, dupa cum nu am vazut vreun fizician care sa fie super jucator in NBA.

Ceea ce vreau sa va spun este ca tipul de jucarii ce afecteaza in mod direct ocupatiile si talentele copiilor, vor construi viitorul adult si ii vor oferi, sau nu, un drum in viata, il vor ajuta sa isi descopere talentele, inclinatiile.

Spre exemplu, cumparandu-i copilului meu, jucarii controlate electronic, am descoperit ca acesta a devenit din ce in ce mai pasionat de intrebari privind circuitele electronice, modul de comunicare wireless intre radio-comanda si jucaria respectiva si de aici o multime de intrebari despre standardele de comunicatie, despre timpii de raspuns, despre circuite si despre procesoare, instructiuni, memorie ram, tipuri de controllere etc. Si acestea este doar un mic exemplu.

Dar, daca v-am captat interesul, haideti sa va exemplific ce jucarii i-am cumparat copilului si retineti ca important este ca atunci cand copilul este curios cu privire la un lucru sau la modul de functionare al unei jucarii, sa aveti rabdarea si pregatirea necesara pentru a ii satisface curiozitatea:


Oferiti-le copiilor vostri, atentia si informatiile de care au nevoie si veti avea, niste mici genii, niste copii care se vor descurca in viata, fiind in stare sa gandeasca singuri, intr-o lume in care parca nimeni nu mai gandeste ci doar imita comportamente.





Niciun comentariu:
Etichete:

5 probleme comportamentale la copii

Problemele comportamentale ale copiilor pun pe jar rabdarea parintilor si reprezinta unele dintre cele mai mari provocari in disciplinarea lor. Exista cateva probleme de comportament frecvente la varste mici - intreruperea conversatiilor, obraznicia, accesele de furie, agresivitatea - care pot deveni obiceiuri si pot afecta serios dezvoltarea copiilor. Este important sa fie identificate si revizuite la timp! Iata cum!

Intreruperea conversatiei celorlalti

Lipsa de rabdare este o caracteristica specifica copilului mic. Acesta are tendinta de a se baga tot timpul peste tine cand vorbesti cu cineva si de a te intrerupe din discutii importante. Este o atitudine fireasca, provenita din toleranta scazuta la frustrare specifica varstei. Chiar si asa, aceasta reactie nepoliticoasa nu trebuie sa fie ignorata in comportamentul lui.

Este recomandat sa iei masuri si sa intervii inca de prima data cand copilul iti intrerupe un dialog cu o alta persoana. Vorbeste cu el si explica-i care sunt principalele reguli de respectat in timpul unei conversatii intre doua persoane. Repeta-i-le constant pana cand ii intra in reflex sa nu mai faca acest lucru.

Jocurile de rol sunt cele mai utile pentru a ajuta copilul sa-si revizuiasca acest tip de comportament.

Accesele de furie sau crizele de isterie in public

Crizele comportamentale izbucnite in public sunt unele dintre problemele majore de comportament intalnite la copii mici. Sunt reactii realizate cu scopul de a-ti atrage atentia, de a obtine ceva sau de a se sustrage unei activitati. Este important sa afli si sa iei in calcul cauzele care duc la aparitia acestor accese, pentru a le putea revizui in comportamentul lui.

Oricat de greu ti-ar fi sa nu iti iesi din fire in momentele in care copilul se tavaleste pe jos, numara pana la zece, respira adanc si calmeaza-te. Apoi, vorbeste cu el pe un ton calm si intreaba-l de ce reactioneaza astfel. Nu recurge la amenintari si pedepse, deoarece vei rezolva situatia pe moment, insa nu vei reusi sa il dezveti pe termen lung sau definitiv de acest comportament.

Cum iti inveti copilul sa gandeasca pozitiv. Iata ce spune psihologul Irina Petrea!

Odata ce afli motivele care il imping spre astfel de reactii, vei putea lua si masurile adecvate pentru a-l ajuta sa isi revizuiasca atitudinea si sa gaseasca moduri civilizate de exprimare.

Sfidarea (neascultarea, obraznicia)

De cate ori nu ti s-a intamplat sa rogi copilul sa faca ceva, iar acesta sa te ignore sau sa te refuze? Ca multi parinti, probabil ca ai avut de-a face cu multe reactii obraznice sau sfidatoare din partea copilului. Foarte multi parinti nu isi dau seama ca, de multe ori, chiar ei provoaca astfel de reactii din partea celui mic. Provin din modul in care i se adreseaza si din atitudinea lor in fata lui.

Atunci cand tonul unei solicitari nu este ferm, mesajul transmis nu este coerent sau cand il pui in situatia de a avea de ales intre a face sau nu ceva, incurajezi tu insati astfel de probleme in comportamentul copilului. Nu trebuie sa fii dura si agresiva cu el. Insa trebuie sa ai grija ca solicitarile sa fie scurte, clare si concise, enuntate pe un ton serios si ferm, dar sa nu para ca i se impun, ci ca este rugat sa le faca.

Foloseste cuvinte prietenoase, roaga-l frumos, dar nu ii da de ales. Nu il intreba niciodata "ai vrea sa faci curatenie in camera?" ci spune-i "te rog frumos, fa curatenie in camera ta acum". In felul acesta, i te adresezi ferm, dar politicos, iar mesajul este clar.

Agresivitatea sau violenta

Agresivitatea este o inclinatie naturala, innascuta, la copii. Depinde foarte mult de educatie si de mediul in care se dezvolta copilul daca agresivitatea escaladeaza in comportamentul lui sau este folosita ori valorificata in scopuri constructive.

Copiii mici au tendinta de a se lovi intre ei, de a se impinge unii pe ceilalti. Cele mai multe reactii agresive ajung sa se iste dintr-o simpla joaca, insa nu trebuie neglijate. Chiar daca multe dintre aceste incidente sunt minore, este important sa intervii rapid si sa iei masuri, altfel agresivitatea va deveni un obicei.

Violenta fizica ar putea fi inteleasa de copil ca metoda potrivita de a rezolva neintelegeri sau probleme. Transmite si mesajul ca a rani alte persoane este un comportament acceptabil. Este important sa reactionezi prompt la fiecare incident violent in care e implicat copilul. Accentueaza-i faptul ca lovitura lui a ranit celalalt copil. Intreaba-l cum s-ar simti el daca ar fi lovit sau daca i-ar placea acest lucru. Raspunsul va fi probabil "nu".

Subliniaza-i faptul ca nu este acceptabil sa ii ranesti pe ceilalti. Intreaba-l si de ce l-a lovit. Cauza actiunii sale te poate ajuta sa inveti copilul sa isi rezolve problemele si conflictele pe cale pasnica si sa-si controleze impulsurile. Probabil ca iti va spune ca s-a suparat, deoarece partenerul de joaca nu a vrut sa ii dea o jucarie, l-a jignit ori nu s-a supus vointei lui.

Pentru fiecare dintre aceste situatii exista metode pasnice, nonviolente, pe care este bine ca cel mic sa le stie si sa invete sa le foloseasca in astfel de situatii. Invata-l sa-si exprime trairile si emotiile verbal si sa gaseasca solutii creative la conflictele care se nasc atunci cand se joaca in grup.

Minciuna

Minciuna este o problema de comportament care se dezvolta firesc si apare frecvent in comportamentul copilului mic, dar care poate deveni o problema atunci cand capata proportii si devine un obicei. Copilul mic minte pentru a ascunde o boacana pe care a facut-o, din frica de a nu fi pedepsit, pentru a se da mare sau a iesi in evidenta in fata altora, din razbunare ori pentru a-ti atrage atentia.

Este foarte important sa il ajuti sa renunte la obiceiul de a minti inainte sa descopere ca minciunile ii aduc beneficii sau ca devin o metoda prin care obtine ceea ce doreste. In acest caz, se va folosi de ele pentru a-si atinge scopurile si cu greu il vei mai dezobisnui de ele. Descopera motivele pentru care minte si asigura-l ca, atunci cand ceilalti ii vor descoperi minciunile, va fi mereu considerat si tratat ca un mincinos.

Nimeni nu il va mai crede vreodata, chiar daca spune adevarul, ceea ce poate fi frustrant si neplacut. In plus, proverbul "minciuna recunoscuta este pe jumatate iertata", este o metoda pe care merita sa o iei in calcul si sa o aplici in disciplinarea lui.

sursa articol

Niciun comentariu:
Etichete:

6 probleme minore in comportamentul copiilor pe care sa nu le ignori

Micile abateri de comportament ale copilului au tendinta de a fi adesea ignorate de catre parinti. Daca nu este vorba de vreo incalcare majora a regulilor disciplinare sau a bunelor maniere, parintii trec cu vederea micile razvratiri, existand riscul ca, in timp, acestea sa se transforme in probleme comportamentale majore.

Iata principalele probleme minore de comportament pe care este bine sa le "tratezi" la timp, pentru a evita complicatiile de mai tarziu!

Intreruperea frecventa a conversatiilor

Nu faci mare haz atunci cand copilul tau de cativa anisori te trage de maneci cand vorbesti la telefon sau se agata de piciorul tau si te striga insistent cand esti implicata intr-o conversatie. Le consideri normale si stii ca, la varste mici, copilul are nevoie de multa atentie.


Gresit, spun psihologii, care sunt de parere ca nu exista nicio explicatie pentru care copilul ar trebui sa fie lasat sa intrerupa conversatii. Este un exemplu de purtare necorespunzatoare care trebuie taiat din radacini. Acest lucru se poate face numai prin impunerea unor reguli in acest sens si prin explicatii pe intelesul lui.

De fiecare data cand incearca sa te intrerupa, aminteste-i care este regula de buna purtare atunci cand doua persoane vorbesc. Apoi, da-i un exemplu simplu, pentru a-si da seama cat de neplacut este sa te intrerupa cineva cand esti in mijlocul unei conversatii.

Tratamentul indiferent pe care ti-l aplica frecvent

Se intampla frecvent sa il strigi sau soliciti intr-o activitate si copilul sa te ignore si sa se prefaca ca nu te aude? Daca in acele momente renunti la ideea de a-l mai chema la tine, este total gresit. Copii au tendinta de a-si ignora parintii atunci cand ceva nu le convine, cand sunt suparati pe ei sau vor sa atraga atentia.


Niciunul dintre motive nu este bun pentru a-l lasa sa se comporte astfel. Pentru fiecare dintre problemele enumerate, exista modalitati potrivite prin care isi poate transmite mesajul si trebuie sa stie acest lucru. Nu tolera tratamentul indiferent al copilului.

Fa-l atent la tine de fiecare data atunci cand vorbesti cu el. Explica-i ca, atunci cand il strigi pe nume, trebuie sa iti raspunda, indiferent de ceea ce face. Asa cum tu esti disponibila pentru el ori de cate ori are nevoie de tine sau te striga, aceeasi pretentie o ai si tu de la el. In caz contrar, asigura-l ca vor exista consecinte.

Pune-l la curent cu aceste consecinte, pentru a sti la ce sa se astepte de fiecare data cand hotaraste sa nu te "auda" cand vorbesti cu el.

Micile reactii violente in timpul jocurilor de grup

Nu tolerezi violenta sau agresivitatea copilului, dar nici nu faci o tragedie atunci cand impinge putin un coleg de joaca ori il trage usor de par. Nu ti se par probleme majore de comportament, ci doar niste mici copilarii. De la o simpla impunsatura pana la conflicte violente severe cu alti copii nu este un pas foarte mare, spun specialistii.

Acestia sunt de parere ca parintii nu ar trebui sa tolereze nici cea mai mica forma de agresivitate in comportamentul celui mic si ca trebuie sa ia masuri imediate atunci cand astfel de conflicte au loc.

De fiecare data cand copilul reactioneaza agresiv, intrerupe-l imediat din ceea ce face, ia-l deoparte si explica-i care sunt consecintele actiunii lui, dar si de ce este inacceptabil sa reactioneze astfel.

Stabileste reguli pentru comportamente violente si pedepse pe masura incalcarii lor. Este important sa inteleaga ca orice comportament agresiv, indiferent de cat de minor ar fi, este inacceptabil. Ajuta-l sa gaseasca alternative pasnice la modul in care isi rezolva problemele, pentru a renunta la astfel de reactii.

Micile minciuni pe care le scorneste adesea

Nu esti de acord cu minciuna, dar nici nu iei masuri la cea mai mica nascocire care ii iese pe gura. Copilul nu poate face diferenta intre minciuni rele si bune sau intre nascociri grave si puerile, de aceea, este important sa nu acepti niciun comportament de acest fel.


Doar in acest fel, ii transmiti mesajul ca, indiferent de motivul pentru care o face, minciuna nu este o idee buna si are intotdeauna consecinte negative

Santajul emotional pentru obtinerea lucrurilor dorite

La varste mici, copilul este un mic parsiv. Este suficient ca o singura data sa ii oferi o jucarie in schimbul unui serviciu pe care i-l soliciti ca micutul sa prinda gustul mitei si sa repete experienta ori de cate ori i se ofera ocazia, ceea ce iti poate ingreuna efortul de a-l educa si disciplina corect.


In momentul in care stabilesti de la bun inceput reguli cu privire la diverse comportamente pe care are voie sa le faca si pe care nu, dar si un set de pedepse pentru fiecare incalcare a lor si esti perseverenta in aplicarea lor, nu vei fi nevoita sa treci prin astfel de situatii. Copilul va sti exact ce are de facut si ce se intampla daca nu respecta regulile, iar mita sau negocierile nu-si au locul in acest context.


Ti se pare ca raspunsurile obraznice pe care ti le ofera adesea copilul sunt doar o dovada a faptului ca vrea sa-si impuna personalitatea si ca incearca sa se descopere pe el insusi? Gresit, spun specialistii, care sustin ca nu exista nicio justificare pentru tonul ridicat sau cuvintele urate pe care cel mic ti le arunca frecvent.

Nu tolera un astfel de comportament si ia masuri imediate. In momentul in care copilul ridica tonul la tine, opreste-l si spune-i ca nu esti dispusa sa vorbesti cu el cand are aceasta atitudine.

Daca nu inceteaza, pleaca de langa el si spune-i ca o sa il asculti si o sa mai vorbesti cu el in momentul in care o sa-si schimbe comportamentul si o sa te abordeze corespunzator. Obraznicia este problema de comportament care nu trebuie tolerata sub nicio forma.

sursa articolului

Niciun comentariu:
Etichete:
Abonați-vă la: Postări (Atom)